Moldova - telenovelă de succes: Zubco - preşedinte!

Paradoxal, candidatura ideală pentru postul de preşedinte îmi pare Valeriu Zubco. El se conformează criteriilor celor patru partide – e apolitic (condiţia PCRM), dar în acelaşi timp e candidatura PD (condiţia PD), ar duce la demisia procurorului general (condiţia PLDM) şi nu ar deveni ţariok (condiţia PL). Ultima condiţie e asigurată de experienţa vastă a candidatului în a nu se manifesta.

Un alt atu al lui Valeriu Zubco este că el are acces la suficiente dosare pentru a convinge 61 de deputaţi să voteze pentru el. Mai mult decît atît – el poate convinge uşor 101 deputaţi să-l voteze. Sunt, totuşi, două probleme.

Prima e că Academia de Ştiinţe a Moldovei nu mai are oameni în stare să nu ia nici un vot, pentru a oferi un contracandidat. Toţi academicienii care încă nu au candidat la funcţia de preşedinte se bucură de o oarecare încredere şi ar putea acumula voturi, ceea ce ar lovi mult în imaginea instituţiei.

A doua problemă este că domnul Zubco ar putea să nu dorească să părăsească funcţia pe care o deţine, pentru că procurorul general are mult mai mare putere decît preşedintele în Republica Moldova. Şi, decît să nu foloseşti la nimic fotoliul de preşedinte, e mult mai comod să nu foloseşti la nimic funcţia de procuror general.

Pamfletul e pamflet, dar după emisiunea Replica de ieri, în care s-au certat 3,5 lideri de fracţiuni, a devenit clar că găsirea unei soluţii de compromis e compromisă. Toţi sunt gata de alegeri anticipate, chiar şi alegătorii, care cred în proporţie de 85% că acestea vor avea loc. Credinţa titanică a partidelor parlamentare că nişte alegeri în plus nu vor schimba distribuţia puterii merită regîndită.

Pentru că motivul real al nedorinţei unor noi alegeri este lehamitea. „Oamenii din teritoriu nici nu vor să audă de alegeri. Nici un partid nu vrea să cheltuie bani pe alegeri noi.” Lehamitea lor de alegeri e diferită de lehamitea noastră de circul pe care ni-l oferă. Şi e diferită de lehamitea europenilor de telenovela noastră de succes.

Noi, cel puţin putem schimba canalul. Fotbalul ajunge pentru toţi.

Europenii pot schimba beneficiarii. Ţările arabe fac revoluţii şi se pun pe supt granturi şi căi de parcurs.

Deputaţii? Vai de capul lor. Ei nu nu mai pot schimba nimic. Trebuie scoşi prin piaţă.

.