Etichete: nicolae-pojoga

 

Oglinda salvată de Zaharia Cușnir

Cînd a murit Zaharia Cușnir, aparatele lui de fotografiat, ustensilele și grămada de negative au fost puse într-o valiză. Valiza a stat o vreme în pod, după care cineva a urcat (pentru frumusețea istoriei trebuie să menționez că a făcut-o pe furiș, cu o lanternă, desculț și speriat) și a furat cel mai de preț lucru – valiza. Negativele au rămas împrăștiate în pod.

Au mai trecut vreo 20-30 de ani și în pod ajunge Victor Galușcă, fotograf și videograf, un băiat nalt și mai tăcut ca Timofti. Dintîi a găsit niște pelicule amestecate cu gunoi și moloz în curte, pe urmă a dat de comoara lui Zaharia în podul casei părăsite.

 

Raită după raită au fost salvate vreo 4 mii de imagini. Împreună  cu Nicolae Pojoga și Elena Donciu, colegii lui de la Asociația pentru Documente și Arhive Fotografice A-DOF, timp de un an, au curățit, indexat și scanat negativele. Din moloz și praf au ieșit chipurile unor oameni puri și gravi din anii 50 din cîteva sate de pe Răut. Femei discutînd în fața unei case de lut, neafectate de cabluri. Două fetițe îmbrăcate în rochii croite din aceeași bucată de stofă. Țărani în cușme, țărance în basmale, toți în ciubote pe glod pe fonul unui gard de piatră.

 

Mii de chipuri surprinse în sat, fără lumină pusă și fără multă pregătire (falsificare?).

 

Pentru că Zaharia Cușnir nu era fotograf profesionist. El a făcut studiile de pedagog la Iași și a lucrat în timpul sovietic ca salahor la zidit, aruncător de pămînt, scoțător de piatră, cărăuș de lut și cioban la vite. Munci grele de colhoz după ce doi ani a încercat să reziste ca samolicinic. Fotografia era o plăcere.

 

Cum (n-)a spus Lică Sainciuc la lansarea volumului „Lumea lui Zaharia”, geniul de artist al acestuia nu s-a manifestat în compoziție, expunere, claritate sau viziune – ci printr-un moft. Moftul de a fotografia și ceea ce înconjura subiectele lui. În portretele făcute de Zaharia mereu a încăput mai mult decît centrul – din fereastră ne privește o față, pe un gard stă un cîine, pe prispă încearcă să intre în cadru un băiețel în cojoc. Ce e cu acest moft? E irațional, spune domnul Lică. Și pentru că a depășit rațiunea a rezistat și în timp. Ceea ce e în jur e cel mai informativ pentru noi acum.

 

„Lumea lui Zaharia” e un volum fotografic unic pentru Moldova și oferă o gaură de cheie prin care putem privi în trecut. De curiozitate. Să vedem cum eram noi cu totul alții.

 

 

Volumul a apărut la editura Cartier și poate fi cumpărat în toate librăriile bune din Moldova și România. Sau online.